logo

Dansul urșilor – Ceata de urși din Asău

Jocul ursilor - Ceata de ursi din Asau

En : The „Asău Bears”. A Forever Living Custom

The ”Asău Bears” are to be placed in the broad context of seasonal customs tied to the renewal of time and the beginning of a new year. The village of Asău is part of the ethnographic area of The Valley of Trotuș River (county of Bacău), and has as an identity mark this kind of folkloric event – the „dance of the bears”.
The performance of the „bears group” is connected to a time of feast, fundamentally different from every day life, more exactly to the period the the 12 days between Cristmas and Epiphany. It is a merry time, during wich the energies unleash, a time of excess (of food, drinks, sensuality), of dance, in which the forces renew in order to make possible another seasons′ circuit.
The rhytm to which the „bears group” dance is monotonous, made by simple percussion instruments („daireaua” drum) and is similar to the shamanic rhytm. The frequency of the drum beats increases towards the end of the show, when it becomes frantic. The scenario of the dance includes a symbolic fight between the bears and their guardians, followed by the death of a bear and its danced ressurection. The dance of a bear on a pole horizontally held by two men reminds of the times when real bear cubs were taught to jump to the rhytm of the bear tamer′s (formerly a gypsy) drum.
The symbolism of the bear is complex, having a double significance: on one hand a violent and savage animal, the mark of the uncontrollable force of nature, and on the other hand the tamed bear, attracted by honey, who falls in the trap and becomes a domestic animal, dancing as the man plays.
In the case of the ”Asău bears” its symbolic presence is benefic, connected to the beliefs that the bear is capable of healing (by stepping on the back of a person) and of outcasting the evil. (1) ”In Europe, the misterious breath of the bear emanates from the caves. It is therefore an expression of darkness…The darkness and the unseen, being connected to the notion of interdiction, empowers thier function as initiators”. (2)
It is easy to connect the „bears group” with ancient male innitiation associations in which the young man were shaped for the life in this traditional society, with specific rules that made possible the survival of the community itself
Hibernating, the bear is organically tied to the circle of the seasons, signaling the passage of time and the changing of nature. At a deeper symbolic level, the bear is connected with the passage from one quality of time to another, from one state of being to another and implicitly to the souls of the ancestors.
Nowadays the alteration of the symbolic functions of the group is obvious, the performance being a show in which women and children are allowed to be active players, something unthinkable before, when only young men could be „bears”
Nevertheless, the archaic form of the dance in bear skins was maintained and continues successfully its passage in time amid local communities and a broader even international community, through festivals and media.
The red tassels on the „bears” shoulders, contrasting with the dark brown fur and matching the clothes of the „bears tamers” creates a powerfull effect though the ondulatory movement of their dance.
The „bears dance”, once a performing ritual in the Valley of Trotuș and today only a show, continues its passage in time, successfully building the identity of the people living here.

Corina Voicu
ethnologist

Bibliografie
(1) Mesnil, Marianne: La mascarade du Nouvel An en Roumanie comme objet ethno-sémiotique, Université Libre, Bruxelles, 1976, p.57
(2) Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain: Dicționar de simboluri, vol.3, ed. Artemis, București, 1995, p. 417

 

Ro : „Urșii de pe Asău”. Un obicei mereu actual

„Urșii de pe Asău” se încadrează într-un context mai larg al obiceiurilor din ciclul calendaristic legate de reînnoirea timpului și începerea unui nou an. Asăul face parte din zona etnografică Valea Trotușului (jud. Bacău) care are ca marcă identitară acest tip de manifestare folclorică – jocul urșilor.

Apariția cetei de urși este legată de un timp al sărbătorii, diferit fundamental de cotidian, mai precis de perioada celor 12 zile dintre Crăciun și Bobotează. Este un timp vesel, în care energiile se dezlănțuie, un timp al excesului (alimentar, bahic, erotic), al dansului, în care energiile acumulate fac posibilă  repornirea pe traseul Noului An.

Ritmul pe care dansează ceata de urși este unui monoton, dat de instrumentele de percuție de o factura simplă (daireaua) și este asemănător ritmurilor șamanice. Frecvența bătaii tobelor crește spre finalul reprezentației când ritmul devinde frenetic. Scenariul jocului urșilor cuprinde o luptă între îmblânzitori și urși, urmată de moartea ursului și învierea lui, în pași de dans. Dansul unui urs pe un băț  ținut de doi oameni amintește de timpurile în care adevărații urși erau învățați, de pui, să salte în ritmul tobelor ursarilor.

Simbolismul ursului este unul complex, având o valență dublă: animal violent și sălbatic, este o emblemă a forței naturii, de necontrolat, contrastând cu ursul îmblânzit, atras de miere, care cade în capcană și apoi este domesticit de un îmblânzitor la comenzile căruia dansează.

În acest context al „urșilor de pe Asău”, prezența sa simbolică este benefică, legată de credințele conform cărora ursul este capabil sa vindece (călcatul ursului) și să alunge răul.(1) „În Europa , suflul misterios al ursului emană din peșteri. Este deci o expresie a întunericului, a beznei…Întunericul și nevăzutul, fiind legate de noțiunea de interdicție, aceasta întărește funcția lor de inițiator” (2)

Este ușor de făcut legătura între ceata ursilor și confreriile inițiatice masculine din vechime în cadrul cărora tinerii erau formați pentru viața în interiorul comunității respective, cu regulile de conviețuire care-i făceau posibilă continuitatea în timp. Astăzi este evidentă alterarea funcțiilor acestei cete, care trimit doar la un spectacol, la care pot lua parte ca protagoniști – lucru total interzis înainte – femei și copii.

Prin hibernarea sa ursul este legat organic de ciclul sezonier, semnalând trecerea timpului și schimbarea calendarului. La un nivel simbolic mai profund, ursul este legat de trecerea de la un timp la altul, de la o stare de existență la alta și implicit de sufletele strămoșilor.

Forma arhaică a dansului în piele de urs, care cel mai probabil a fost precedată de dansul unor urși adevărați, care executau comenzile dresorului (în vechime, țigan), s-a păstrat și iși continuă cu succes traiectoria în cadrul comunităților locale și a unei comunități lărgite, prin festivaluri și mass-media, chiar internaționale.

Canafii roșii de pe umerii „urșilor”, în contrast cu blana lor maronie închisă și în ton cu vestimentația îmblănzitorilor, creează un efect puternic, de plutire parcă, prin mișcarea ondulatorie din timpul dansului.

Deși astăzi doar la nivel de spectacol, dansul odată ritual al urșilor de pe Valea Trotușului își continuă periplul printre ani, conturând cu succes identitatea locuitorilor acestei zone.

Corina Voicu etnolog

Bibliografie

(1) Mesnil, Marianne: La mascarade du Nouvel An en Roumanie comme objet ethno-sémiotique, Université Libre, Bruxelles, 1976, p.57
(2) Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain: Dicționar de simboluri, vol.3, ed. Artemis, București, 1995, p. 417